Da, se poate divorța în România chiar dacă unul dintre soți locuiește sau muncește în altă țară. Soțul plecat nu este obligat să vină în România pentru fiecare termen: dacă are reședința în străinătate, se poate înfățișa prin avocat sau mandatar, potrivit art. 920 alin. (1) Cod de procedură civilă. Dacă există acord între soți, cererea de divorț se poate depune la notar și prin mandatar cu procură autentică, potrivit art. 376 alin. (2) Cod civil, însă la finalizare soții se prezintă personal. Partea care întârzie cel mai mult un astfel de dosar nu este judecata, ci citarea corectă a soțului din străinătate.
Ce trebuie să rețineți
Absența nu blochează divorțul
Soțul cu reședința în străinătate se poate înfățișa prin avocat sau mandatar, potrivit art. 920 alin. (1) Cod de procedură civilă.
Procura trebuie să fie specială și autentică
Mandatul pentru divorț nu poate fi general. Se autentifică la notar în România, la consulatul român sau la un notar străin, cu apostilă și traducere legalizată.
Taxa de timbru este mică
200 de lei pentru divorțul întemeiat pe art. 373 lit. a)-c) Cod civil și 50 de lei pentru cel întemeiat pe starea de sănătate, potrivit art. 15 din OUG 80/2013, modificată prin Legea nr. 268/2024.
Durata depinde de citare
Comunicarea actelor într-un stat UE ar trebui făcută într-o lună de la primirea lor de agenția de primire, potrivit Regulamentului (UE) 2020/1784. În practică, termenul se depășește frecvent.
Divorțul „rapid" prin publicitate este riscant
Dacă adresa reală a fost ascunsă cu rea-credință, toate actele de procedură ulterioare se anulează, potrivit art. 167 alin. (5) Cod de procedură civilă.
Se poate divorța dacă soțul este plecat în străinătate și nu vrea să vină în țară?
Da. Legea nu cere ca ambii soți să fie fizic în România pe toată durata procedurii. Regula generală din art. 920 alin. (1) Cod de procedură civilă este că, în fața instanțelor de fond, soții se înfățișează în persoană. Aceeași normă prevede însă excepțiile, iar una dintre ele este exact situația soțului care are reședința în străinătate. În acest caz, el se poate înfățișa prin avocat, mandatar sau, după caz, prin tutore ori curator.
Prin urmare, întrebarea reală nu este dacă se poate divorța, ci pe ce cale. Sunt trei variante, iar alegerea depinde de un singur lucru: dacă există sau nu acord între soți.
Prima variantă este divorțul prin acord la notar sau la ofițerul de stare civilă. Potrivit art. 375 alin. (1) Cod civil, această cale este deschisă soților care nu au copii minori, iar competent este notarul sau ofițerul de stare civilă de la locul căsătoriei ori al ultimei locuințe comune. Dacă există copii minori, art. 375 alin. (2) Cod civil permite divorțul prin acord numai pe cale notarială, cu înțelegere asupra tuturor efectelor.
A doua variantă este divorțul prin acord în fața instanței. Potrivit art. 374 Cod civil, el poate fi pronunțat indiferent de durata căsătoriei și indiferent dacă există copii minori. Cererea se poate semna de ambii soți sau de un mandatar comun, cu procură specială autentică, potrivit art. 930 Cod de procedură civilă.
A treia variantă este procesul propriu-zis, când nu există acord: divorț din culpă, în temeiul art. 373 lit. b) Cod civil, sau pe motivul separării în fapt de cel puțin doi ani, în temeiul art. 373 lit. c) Cod civil. Aici soțul din străinătate este reprezentat prin avocat, iar dosarul se judecă normal, cu probe.
Pentru procedura de divorț în general, actele necesare și durata fiecărei căi, am scris separat un ghid complet: https://ploiestiavocat.com/blog/divort-ploiesti-proceduri-durata-costuri. Articolul de aici tratează doar particularitățile scenariului cu un soț plecat din țară.
Ce instanță este competentă dacă unul dintre soți locuiește în altă țară?
Se verifică două lucruri, în ordine: dacă instanțele române au competență internațională și, apoi, care judecătorie din România este competentă teritorial.
Pentru primul aspect se aplică Regulamentul (UE) 2019/1111, cunoscut ca Bruxelles II ter, aplicabil de la 1 august 2022, care a înlocuit Regulamentul (CE) 2201/2003. Art. 3 din regulament stabilește mai multe criterii alternative de competență în materie de divorț: reședința obișnuită a soților; ultima reședință obișnuită a soților, dacă unul dintre ei încă locuiește acolo; reședința obișnuită a pârâtului; în caz de cerere comună, reședința obișnuită a oricăruia dintre soți; reședința obișnuită a reclamantului, dacă a locuit acolo cel puțin un an înainte de cerere; reședința obișnuită a reclamantului, dacă a locuit acolo cel puțin șase luni și este cetățean al statului respectiv; sau cetățenia comună a ambilor soți.
În practică, asta înseamnă că un cetățean român care s-a întors în țară poate deschide divorțul în România chiar dacă celălalt soț locuiește în alt stat membru: fie pe criteriul cetățeniei comune, dacă amândoi sunt români, fie pe criteriul reședinței obișnuite de cel puțin șase luni, corelat cu cetățenia română.
Pentru competența teritorială internă se aplică art. 915 Cod de procedură civilă. Regula este judecătoria în circumscripția căreia se află ultima locuință comună a soților. Dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul nu mai locuiește acolo, cererea se depune la judecătoria de la locuința pârâtului. Când pârâtul nu are locuința în țară, iar instanțele române sunt competente, cererea se depune la judecătoria de la locuința reclamantului. Iar dacă niciunul dintre soți nu are locuința în România, părțile pot conveni expres orice judecătorie din țară; în lipsa unui acord expres, competența revine Judecătoriei Sectorului 5 București. Cerința ca acordul să fie exprimat expres a fost clarificată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 20/2016, pronunțată în recurs în interesul legii.
Cum trebuie făcută procura specială pentru divorț?
Procura este documentul care face diferența între un dosar care merge și unul care se blochează. Trebuie să fie specială, nu generală: art. 2016 Cod civil impune ca mandatul dat pentru acte de dispoziție să fie special. Practic, în procură se menționează expres obiectul, adică desfacerea căsătoriei prin acord sau reprezentarea în procesul de divorț, numele celuilalt soț, instanța ori notarul, și puterile concrete pe care le are mandatarul.
Există trei locuri unde se poate autentifica. La un notar public din România, dacă soțul se află temporar în țară. La secția consulară a ambasadei sau la consulatul României din statul de reședință, ceea ce e de regulă cea mai simplă cale. Sau la un notar din statul respectiv, urmat de apostilă, în cazul statelor părți la Convenția de la Haga din 1961, ori de supralegalizare pentru celelalte state, plus traducere legalizată în limba română.
Un punct trebuie înțeles exact, pentru că aici apar cele mai multe neînțelegeri. Art. 376 alin. (2) Cod civil permite ca cererea de divorț să fie depusă la notarul public prin mandatar cu procură autentică. Excepția privește însă doar depunerea cererii. După termenul de reflecție de 30 de zile prevăzut la art. 376 alin. (1) Cod civil, soții se prezintă personal, iar notarul verifică dacă stăruie în divorț și dacă consimțământul este liber. Deci procura nu permite un divorț notarial făcut integral de la distanță: la final este nevoie de prezența ambilor soți.
În fața instanței situația e mai flexibilă. La divorțul prin acord, art. 930 Cod de procedură civilă acceptă un mandatar comun cu procură specială autentică, iar dacă mandatarul este avocat, el certifică semnătura soților. La divorțul contencios, soțul cu reședința în străinătate poate fi reprezentat prin avocat, în baza art. 920 alin. (1) Cod de procedură civilă.
Cum se citează un soț care locuiește în străinătate?
Aceasta este partea care consumă cel mai mult timp și în care se fac cele mai multe greșeli cu consecințe grave.
Dacă soțul locuiește într-un stat membru al Uniunii Europene, se aplică Regulamentul (UE) 2020/1784, aplicabil de la 1 iulie 2022, care a înlocuit Regulamentul (CE) 1393/2007. Actele se transmit între o agenție de transmitere din România și o agenție de primire din statul de destinație. Regulamentul prevede că agenția de primire comunică actul într-o lună de la primire, iar dacă nu reușește, informează agenția de transmitere și continuă demersurile. Atenție la traducere: destinatarul are dreptul să refuze actul dacă nu este redactat sau însoțit de traducere într-o limbă pe care o înțelege ori în limba oficială a locului de comunicare. Un act netradus, refuzat legal, înseamnă timp pierdut.
Dacă soțul locuiește în afara Uniunii Europene, se aplică Convenția de la Haga din 1965 privind notificarea actelor judiciare, prin autoritatea centrală, care în România este Ministerul Justiției. Traseul e mai lung.
La citarea persoanelor aflate în străinătate se aplică și art. 155 alin. (1) pct. 12-13, art. 156 și art. 172 Cod de procedură civilă. Un aspect practic util: potrivit art. 158 Cod de procedură civilă, partea poate alege un loc de citare în România, iar persoanele citate din străinătate sunt înștiințate, odată cu citația pentru primul termen, că au obligația de a-și alege un domiciliu în România pentru comunicări. Odată făcută această alegere, actele se comunică în țară, iar dosarul avansează mult mai repede.
Nu am putut identifica o statistică oficială privind durata medie exactă a comunicării, pe fiecare stat. În practică, termenul de o lună din regulamentul european se depășește frecvent, iar pe canalul autorității centrale, pentru state precum Statele Unite, Canada, Regatul Unit sau Israel, durata este de regulă mai mare. De aceea, un divorț cu element de străinătate se planifică în luni, nu în săptămâni.
Care sunt pașii, concret, de la cerere la hotărâre?
1. Stabiliți calea. Dacă există acord și nu există copii minori, mergeți pe varianta notarială sau la starea civilă. Dacă există acord și există copii minori, rămâne notarul, potrivit art. 375 alin. (2) Cod civil, sau instanța prin mandatar comun. Dacă nu există acord, este necesar proces.
2. Verificați competența. Confirmați că instanțele române sunt competente potrivit art. 3 din Regulamentul (UE) 2019/1111 și identificați judecătoria potrivit art. 915 Cod de procedură civilă. Dacă niciunul dintre soți nu locuiește în România, stabiliți în scris, expres, instanța aleasă.
3. Pregătiți procura specială autentică. Cel mai comod, la consulatul român din statul de reședință. Dacă e dată de un notar străin, adăugați apostila sau supralegalizarea și traducerea legalizată.
4. Adunați actele. Certificatul de căsătorie în original, certificatele de naștere ale copiilor, actele de identitate, dovada taxei de timbru și, dacă divorțul se întemeiază pe separarea în fapt, elementele care o susțin.
5. Depuneți cererea. La registratura instanței, prin poștă sau prin mijloacele electronice puse la dispoziție de instanță. Verificați modalitatea exactă pe portal.just.ro, pentru că datele de contact se pot schimba.
6. Asigurați citarea corectă. Indicați adresa reală și completă din străinătate și solicitați comunicarea potrivit Regulamentului (UE) 2020/1784 sau Convenției de la Haga din 1965, cu traducerile necesare. Dacă e posibil, folosiți alegerea locului de citare în România.
7. Judecata. La divorțul prin acord procedura este scurtă. La divorțul contencios se administrează probe, iar instanța încearcă împăcarea soților la fiecare înfățișare și este obligată să asculte copilul minor.
8. Hotărârea și mențiunile de stare civilă. După ce hotărârea devine definitivă, divorțul se înscrie în registrele de stare civilă. Dacă divorțul urmează să fie folosit în statul unde locuiește celălalt soț, verificați din start regulile de recunoaștere.
Cât costă un divorț când soțul este plecat din țară?
Taxele de stat sunt mici și fixate prin lege. Potrivit art. 15 din OUG 80/2013, în forma modificată prin Legea nr. 268/2024, în vigoare de la 3 noiembrie 2024, taxa judiciară de timbru este de 200 de lei pentru divorțul întemeiat pe art. 373 lit. a)-c) Cod civil, adică acord, culpă sau separare în fapt de cel puțin doi ani, și de 50 de lei pentru divorțul întemeiat pe art. 373 lit. d) Cod civil, adică starea de sănătate. Cererea de despăgubiri sau de prestație compensatorie se taxează cu 50 de lei, iar cererile neaccesorii privind locuința copilului, exercitarea autorității părintești, contribuția la creșterea copiilor, legăturile personale sau locuința familiei se taxează cu 20 de lei fiecare.
Multe surse online publică încă valorile anterioare modificării din 2024. Dacă vedeți o cifră diferită, verificați forma consolidată de pe legislatie.just.ro.
Pentru divorțul prin acord la notar, Ordinul ministrului justiției nr. 177/C/2024, care a înlocuit vechiul Ordin nr. 46/C/2011, stabilește onorarii minimale: minim 750 de lei dacă soții nu au copii minori și minim 1.200 de lei dacă au copii minori, sume fără TVA. Sunt minime, deci notarul poate percepe mai mult, iar se adaugă tarifele de arhivare.
Autentificarea procurii la consulatul român este gratuită, taxele consulare pentru astfel de servicii fiind eliminate prin Legea nr. 1/2017. Se percepe doar tariful de publicitate notarială de 3 euro pentru actele care se înscriu în registrele naționale notariale.
Restul costurilor sunt variabile și trebuie cerute punctual, ca estimare: traducerile legalizate, apostila sau supralegalizarea, eventual remunerația curatorului special, dacă instanța numește unul, și onorariul avocatului, care este liber negociat. Pentru curator, potrivit art. 48 din OUG 80/2013, remunerația se avansează de regulă de partea în interesul căreia se face numirea, cel mai adesea reclamantul, urmând să intre în cheltuielile de judecată. Nu există un barem legal unic pentru această remunerație: se stabilește de instanță, de la caz la caz.
Ce faceți dacă soțul a dispărut și nu îi cunoașteți adresa?
Există soluție, dar are un cost procedural real.
Când reclamantul arată motivat că, deși a făcut tot ce i-a stat în putință, nu a reușit să afle adresa pârâtului, instanța poate încuviința citarea prin publicitate, potrivit art. 167 Cod de procedură civilă. Citația se afișează la ușa instanței, pe portalul instanței și la ultimul domiciliu cunoscut și, după caz, se publică în Monitorul Oficial sau într-un ziar central. Procedura se socotește îndeplinită în a 15-a zi de la publicare. Odată cu încuviințarea, instanța numește un curator dintre avocații desemnați de barou, potrivit art. 58 Cod de procedură civilă, care este citat pentru a reprezenta interesele pârâtului.
Aici intervine capcana. Art. 167 alin. (5) Cod de procedură civilă prevede că, dacă cel citat prin publicitate se înfățișează ulterior și dovedește că a fost citat astfel cu rea-credință, toate actele de procedură ulterioare se anulează, iar reclamantul este sancționat. Un divorț obținut prin ascunderea adresei reale nu este un divorț câștigat, ci un dosar care se poate redeschide după ani.
Situația dispariției trebuie deosebită de declararea judecătorească a morții. Potrivit art. 49 Cod civil, persoana dispărută, în privința căreia există indicii că a încetat din viață, poate fi declarată moartă dacă au trecut cel puțin doi ani de la ultimele informații, iar art. 50 Cod civil reduce termenul la șase luni în împrejurări deosebite, precum inundații, cutremur, naufragiu sau operațiuni de război. Efectul juridic este însă diferit: căsătoria încetează, nu se desface prin divorț, cu consecințe distincte în materie succesorală și asupra numelui. Nu este o variantă de „divorț mai simplu".
Ce se întâmplă cu copiii și cu pensia de întreținere dacă un părinte lucrează afară?
Regula rămâne exercitarea în comun a autorității părintești, potrivit art. 397 Cod civil. Faptul că un părinte lucrează în altă țară nu este, în sine, un motiv de autoritate exclusivă; art. 398 Cod civil cere motive temeinice, iar instanța apreciază pe baza probelor.
Pensia de întreținere se stabilește potrivit art. 529 Cod civil: până la o pătrime din venitul net lunar pentru un copil, până la o treime pentru doi copii și până la o jumătate pentru trei sau mai mulți copii, iar art. 529 alin. (3) Cod civil plafonează totalul întreținerii datorate la jumătate din venitul net lunar al celui obligat.
Când debitorul locuiește sau lucrează în alt stat membru, hotărârea română se poate pune în executare prin mecanismul Regulamentului (CE) nr. 4/2009 privind obligațiile de întreținere, cu ajutorul autorității centrale, care în România este Ministerul Justiției. Pentru state din afara Uniunii poate fi relevantă Convenția de la Haga din 2007, iar pentru unele state Convenția de la New York din 1956, dacă statul respectiv este parte.
Un detaliu care generează conflicte după divorț: pentru ieșirea copilului din țară însoțit de un singur părinte este necesar acordul celuilalt părinte, dat prin declarație notarială, potrivit art. 30 din Legea nr. 248/2005. Declarația este valabilă maximum trei ani și indică statele și perioada. Dacă este dată în străinătate, se autentifică la misiunea diplomatică ori consulat sau se apostilează și se traduce. Merită discutat în momentul divorțului, nu peste doi ani, în aeroport.
“Într-un divorț cu un soț plecat din țară, dosarul nu se pierde la judecată. Se pierde la citare.”
Hotărârea de divorț va fi recunoscută în țara unde locuiește celălalt soț?
Depinde de stat, iar răspunsul are consecințe practice: dacă hotărârea nu este recunoscută acolo, persoana rămâne divorțată în România și căsătorită în celălalt stat.
Pentru statele Uniunii Europene, Regulamentul (UE) 2019/1111 prevede, la art. 30 și următoarele, recunoașterea fără o procedură specială, pe baza certificatului emis de instanța de origine. Este calea simplă, dar depinde de respectarea regulilor de citare: o comunicare defectuoasă a actelor poate fi motiv de refuz al recunoașterii, pentru încălcarea dreptului la apărare.
Pentru statele din afara Uniunii se aplică art. 1095 și următoarele Cod de procedură civilă. Hotărârile privind statutul personal sunt recunoscute de plin drept când condițiile sunt îndeplinite, iar când este nevoie de o constatare judecătorească, cererea este de competența tribunalului, potrivit art. 1099 Cod de procedură civilă. Actele se depun cu traduceri autorizate, apostilate sau supralegalizate.
Situația inversă apare des: un divorț pronunțat deja în străinătate trebuie înscris în România. Potrivit art. 43 din Legea nr. 119/1996 privind actele de stare civilă, republicată, cetățeanul român are obligația de a solicita înscrierea mențiunilor în termen de șase luni, iar cererile se transmit prin serviciile publice comunitare de evidență a persoanelor, cu aprobarea Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date.
Divorțul în Ploiești și Prahova: unde se depune cererea
În județul Prahova funcționează cinci judecătorii: Judecătoria Ploiești, Judecătoria Câmpina, Judecătoria Mizil, Judecătoria Sinaia și Judecătoria Vălenii de Munte. Deasupra lor se află Tribunalul Prahova, iar apelurile se judecă la Curtea de Apel Ploiești, care are arondate județele Prahova, Buzău și Dâmbovița. Localitățile arondate fiecărei judecătorii sunt stabilite prin Hotărârea Guvernului nr. 1217/2023, iar arondarea s-a modificat în ultimii ani, deci merită verificată înainte de depunere.
Concret: dacă ultima locuință comună a soților a fost în Ploiești, competența aparține Judecătoriei Ploiești. Dacă a fost, de exemplu, în zona Câmpina sau Vălenii de Munte, cererea merge la judecătoria de acolo, nu la Ploiești, chiar dacă e mai comod. O cerere depusă la instanța greșită nu se pierde, dar se declină, iar dosarul întârzie cu câteva luni, ceea ce într-un dosar cu citare în străinătate contează dublu.
Pentru divorțul prin acord la notar, competența teritorială este cea din art. 375 alin. (1) Cod civil: notarul de la locul încheierii căsătoriei sau de la ultima locuință comună. Județul Prahova ține de Camera Notarilor Publici Ploiești. Dacă v-ați căsătorit în Ploiești și ați locuit ultima dată împreună în Prahova, un notar din Ploiești este, de regulă, competent.
Adresele și modalitățile de depunere, inclusiv posibilitatea transmiterii electronice, se verifică direct pe portal.just.ro, la pagina instanței. Nu preluați datele de contact din articole, inclusiv din acesta: se schimbă.
Despre durată, spunem lucrurile cum sunt. Nu există date statistice publice recente privind durata medie a proceselor de divorț la Judecătoria Ploiești sau în circumscripția Curții de Apel Ploiești. Rapoartele de activitate disponibile public sunt vechi. Nu oferim o cifră, pentru că ar fi o invenție. Ce se poate spune, în schimb, este că variabila decisivă într-un dosar cu soț în străinătate nu este încărcătura instanței, ci timpul necesar comunicării actelor peste graniță.
Ce greșeli se fac cel mai des în această situație?
Reclamantul plecat în străinătate care nu se prezintă și nici nu se face reprezentat. Potrivit art. 921 Cod de procedură civilă, dacă la termenul de judecată în fond reclamantul lipsește nejustificat și se judecă doar cererea sa, aceasta se respinge ca nesusținută. Este cea mai frecventă cauză de dosar pierdut fără nicio discuție pe fond. Soluția e simplă: împuternicire avocațială sau procură, din start.
Trimiterea actelor în străinătate fără traducere. Destinatarul le poate refuza legal, în baza Regulamentului (UE) 2020/1784, și procedura se reia. Câteva sute de lei economisiți la traducere costă luni de amânări.
Indicarea unei adrese vechi sau incomplete. Comunicarea eșuează, iar instanța acordă termene noi.
Recurgerea la citarea prin publicitate deși adresa este, în realitate, cunoscută. Riscul este anularea actelor ulterioare și sancționarea reclamantului, potrivit art. 167 alin. (5) Cod de procedură civilă.
Ignorarea etapei de recunoaștere. Un divorț valabil în România, dar nerecunoscut în statul de reședință al celuilalt soț, creează probleme la recăsătorire, la moștenire și la actele copiilor.
Amânarea discuției despre pensia de întreținere și despre acordul de ieșire a copilului din țară. Ambele sunt mult mai ușor de stabilit în cadrul divorțului decât într-un proces separat, ulterior.
Când aveți nevoie de avocat și când nu
Sunt situații în care un avocat nu este necesar. Dacă soții sunt de acord, nu au copii minori, nu au bunuri de împărțit și ambii pot ajunge, la un moment dat, la notarul competent, divorțul notarial se rezolvă fără asistență juridică. Este mai rapid și mai ieftin decât instanța. Dacă există acord asupra tuturor efectelor, dar și copii minori, calea notarială rămâne deschisă potrivit art. 375 alin. (2) Cod civil, iar mulți oameni o parcurg singuri.
La fel, dacă divergențele sunt limitate la programul de legături personale cu copilul, medierea prevăzută de Legea nr. 192/2006 poate fi o cale mai bună decât procesul: e mai ieftină, mai rapidă și lasă părinților controlul asupra soluției. Un acord de mediere poate fi ulterior confirmat de instanță.
Asistența juridică devine utilă când apare cel puțin unul din următoarele elemente: citarea trebuie făcută într-un stat non-UE; adresa celuilalt soț nu este cunoscută și se pune problema citării prin publicitate și a curatorului; există copii minori și dezacord privind autoritatea părintească sau locuința copilului; există bunuri comune sau credite; debitorul pensiei lucrează în străinătate și se anticipează probleme de executare; hotărârea trebuie recunoscută în alt stat; sau există un divorț deja pronunțat în străinătate care trebuie înscris în România.
Nu spunem că un avocat garantează un rezultat, pentru că nimeni nu poate garanta rezultatul unui proces. Ce face concret un avocat într-un astfel de dosar este să aleagă temeiul corect, să formuleze cererea și procura astfel încât să nu fie nevoie de reveniri, și să gestioneze corect citarea peste graniță, care este partea unde se pierde cel mai mult timp.
Disclaimer
Acest articol are caracter informativ general și reflectă legislația în vigoare la data de 3 septembrie 2026. Nu constituie consultanță juridică pentru un caz concret. Pentru situația dumneavoastră, consultați un avocat.
