Avocat litigii bancare în Prahova: când poți contesta clauzele abuzive și executarea silită

Problemele pot apărea cât timp creditul este încă în derulare sau după ce acesta a ajuns la executare. De aceea, primul lucru care trebuie stabilit este stadiul în care se află raportul cu banca.

Dacă nu există executare, analiza poate privi contractul, actele adiționale, dobânda, comisioanele, plățile și soldul. Dacă există deja un dosar de executare, trebuie adăugate titlul executoriu, încuviințarea executării, actele executorului și termenele în care acestea pot fi contestate.

Amestecarea celor două planuri poate duce la alegerea unui demers greșit sau, mai grav, la pierderea unui termen procedural.

În contractele încheiate între un profesionist și un consumator, Legea nr. 193/2000 oferă protecție împotriva clauzelor abuzive. Nu orice prevedere nefavorabilă clientului este însă, prin acest simplu fapt, abuzivă.

Analiza pornește de la modul în care clauza a fost introdusă în contract, dacă a fost negociată individual și dacă, prin efectele sale, creează în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.

De aceea, nu este suficient să se spună că un comision este mare sau că dobânda a crescut. Trebuie citit mecanismul contractual și văzut ce consecințe a produs în situația concretă.

În funcție de perioada în care a fost încheiat contractul și de conținutul său, pot ridica probleme anumite mecanisme de stabilire sau modificare a dobânzii, unele comisioane, costuri ori obligații formulate neclar sau lăsate într-o măsură relevantă la aprecierea profesionistului.

Aceasta nu înseamnă că o anumită denumire de comision este automat nelegală. Două contracte care folosesc termeni asemănători pot avea mecanisme și efecte diferite.

Pentru o concluzie sunt importante contractul inițial, actele adiționale, graficul de rambursare, istoricul plăților și documentele prin care clientul a fost informat despre modificările intervenite.

Într-un litigiu privind dobânda, întrebarea utilă nu este numai cât a ajuns rata. Trebuie văzut cum era definită dobânda la momentul semnării, dacă era fixă sau variabilă, ce indice ori elemente intrau în formula de calcul și cum au fost aplicate ulterior prevederile contractuale și legale.

Uneori neînțelegerea provine din diferența dintre dobânda curentă, dobânda penalizatoare și celelalte costuri ale creditului. Alteori este contestat chiar mecanismul prin care costul creditului s-a modificat.

O verificare corectă presupune reconstruirea calculului, nu doar compararea ratelor de la două momente diferite.

Atunci când sunt îndeplinite condițiile aplicabile și creditul este declarat scadent anticipat, creditorul poate pretinde plata soldului în condițiile legii și ale contractului. Pentru debitor, acest moment poate avea consecințe importante asupra valorii solicitate și asupra etapelor care urmează.

Într-un dosar concret trebuie verificat când a intervenit scadența anticipată, ce notificări au fost transmise, care era situația plăților și ce regim juridic este aplicabil contractului respectiv.

Data scadenței anticipate poate fi relevantă și pentru analiza prescripției, dar nu trebuie tratată izolat de restul cronologiei.

Legislația bancară recunoaște caracter executoriu contractelor de credit încheiate de instituțiile de credit, în condițiile legii. Aceasta explică de ce, în numeroase situații, banca poate ajunge la executare silită fără să obțină mai întâi o hotărâre judecătorească printr-un proces de drept comun pentru stabilirea datoriei.

Caracterul executoriu al contractului nu înseamnă însă că orice executare pornită în baza lui este în afara controlului instanței. Legalitatea executării și, în condițiile Codului de procedură civilă, anumite apărări referitoare la dreptul cuprins în titlu pot fi analizate prin mijloacele procedurale prevăzute de lege.

Odată primit primul act de la executor, analiza trebuie făcută rapid. Contează cine solicită executarea, care este titlul executoriu, ce sumă este urmărită, cum a fost formată, când a devenit exigibilă obligația și ce acte au fost efectuate în dosar.

Separat, trebuie văzut dacă există motive care privesc contractul de credit și dacă acestea pot fi invocate în cadrul procedural concret. Art. 713 din Codul de procedură civilă conține reguli importante pentru situația în care executarea se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este o hotărâre judecătorească.

Nu orice nemulțumire privind creditul conduce la anularea executării. Motivele trebuie legate de contract, de creanță sau de actele de executare și încadrate în mecanismul procedural aplicabil.

Pentru contestația la executare, Codul de procedură civilă prevede, ca regulă, un termen de 15 zile. Una dintre greșelile frecvente este însă folosirea aceleiași date de început pentru orice contestație.

Momentul de la care curge termenul depinde de ceea ce se contestă și de modul în care debitorul a luat cunoștință de executare. De aceea, data înscrisă pe un document nu trebuie confundată automat cu data de la care începe termenul.

Plicul, confirmarea de primire, comunicarea electronică și actele din dosarul executorului pot deveni importante pentru stabilirea exactă a termenului.

Dreptul de a obține executarea silită este supus prescripției, iar termenul general este de trei ani, dacă legea nu prevede altfel. Într-un credit vechi, acest aspect poate fi esențial.

Totuși, afirmația «nu am mai plătit de trei ani, deci executarea este prescrisă» este prea simplă. Trebuie identificat momentul de la care dreptul de a obține executarea s-a născut și trebuie verificate actele sau împrejurările care au putut suspenda ori întrerupe cursul prescripției.

Cronologia completă a creditului și a executării este, prin urmare, mai importantă decât data izolată a ultimei rate plătite.

Dacă soldul urmărit nu pare să corespundă istoricului creditului, trebuie stabilit din ce este format. Pot exista principal, dobânzi, dobânzi penalizatoare, costuri contractuale și cheltuieli legate de executare, fiecare având propriul temei.

Plățile deja efectuate trebuie confruntate cu evidența creditorului, iar eventualele diferențe trebuie identificate concret. O afirmație generală că «suma este prea mare» nu înlocuiește verificarea modului de calcul.

Dacă litigiul privește și efectele unei clauze contractuale contestate, trebuie analizat în ce măsură aceasta a influențat suma solicitată.

O clauză constatată ca fiind abuzivă nu produce efecte obligatorii asupra consumatorului în condițiile legislației de protecție a consumatorilor. Contractul poate continua, dacă acest lucru este posibil juridic fără clauza respectivă.

În funcție de situație, eliminarea efectelor unei clauze poate influența calculul sumelor datorate sau poate ridica problema sumelor achitate în temeiul acesteia.

Consecințele trebuie stabilite însă pentru contractul concret. Nu orice constatare privind o clauză conduce automat la anularea întregului contract sau la dispariția întregii datorii.

Depunerea contestației la executare nu suspendă, prin ea însăși, executarea. Aceasta poate continua cât timp instanța analizează dosarul.

Dacă există motive pentru oprirea temporară a executării, poate fi formulată o cerere de suspendare în condițiile art. 719 din Codul de procedură civilă. În situațiile prevăzute de lege, suspendarea presupune depunerea unei cauțiuni.

De aceea, contestația și suspendarea trebuie privite ca două probleme procedurale distincte.

Faptul că o creanță bancară a fost cesionată nu înseamnă că analiza contractului inițial devine inutilă. Originea creanței, soldul și istoricul raportului juridic pot rămâne relevante.

În acest articol, problema recuperatorului interesează numai în măsura în care influențează litigiul bancar sau executarea. Drepturile debitorului în relația directă cu societățile de recuperare și limitele activității acestora sunt tratate separat în articolul dedicat recuperatorilor de creanțe.

Într-o executare provenită dintr-un credit poate fi urmărit și salariul, dar limitele reținerilor, protecția anumitor venituri și situația mai multor popriri formează o problemă distinctă.

Pentru a evita repetarea acelorași informații, aceste reguli sunt explicate separat în articolul «Executarea salariului. Ce parte din venit poate fi poprită și cum te poți proteja?». În litigiul bancar, problema principală rămâne legalitatea creanței și a executării, nu calculul lunar al reținerii salariale.

Pentru contract sunt utile contractul de credit, condițiile generale, actele adiționale, graficele de rambursare, extrasele, dovezile plăților și notificările primite de la bancă.

Dacă executarea a început, trebuie adăugate somația, încheierile, adresele de poprire, procesul-verbal privind cheltuielile și celelalte documente comunicate de executor. Este utilă și dovada datei la care fiecare act a fost primit.

Când lipsesc documente, primul pas este identificarea lor. O analiză făcută numai după amintirea clientului asupra ratelor și discuțiilor purtate cu banca poate omite elemente decisive.

Pentru un debitor din Ploiești sau Prahova, regulile de drept material privind contractele bancare și protecția consumatorului sunt aceleași ca în restul țării. Componenta locală devine relevantă în special pentru competența instanței și gestionarea concretă a dosarului.

Dacă există deja executare, prioritatea este stabilirea termenelor. Dacă executarea nu a început, analiza poate fi concentrată pe contract, costuri, sold și eventualele notificări privind scadența anticipată.

Nu orice credit cu probleme ajunge la aceeași soluție. Uneori litigiul privește o clauză, alteori modul de calcul al datoriei, prescripția sau un act de executare. Documentele arată care dintre aceste probleme există cu adevărat.

În primul rând trebuie notată data comunicării și păstrate plicul sau dovada electronică. Apoi trebuie identificat creditorul, titlul executoriu, numărul dosarului executorului și suma urmărită.

După aceea se reconstruiește cronologia: contractul, eventualele acte adiționale, plățile, restanțele, scadența anticipată, notificările și actele de executare.

Abia pe această bază se poate stabili dacă există un motiv juridic pentru contestație și ce cereri procedurale sunt necesare.

În litigiile bancare, problema nu se reduce la întrebarea dacă debitorul mai are sau nu o datorie. Pot conta modul în care a fost redactat și executat contractul, mecanismul dobânzii, comisioanele, scadența anticipată, calculul soldului, prescripția și legalitatea actelor de executare.

Dacă executarea a început, timpul devine important deoarece termenele procedurale sunt scurte. Dacă problema este încă la nivelul contractului, documentele trebuie analizate înainte ca situația să evolueze spre executare.

O verificare utilă pornește de la contract și de la cronologia completă a creditului, nu de la presupunerea că orice comision este abuziv sau că orice executare a unui credit vechi este prescrisă.