După decesul unei persoane, una dintre primele întrebări ale familiei este: în cât timp se poate finaliza succesiunea? Nu există un termen legal general de 30, 60 sau 90 de zile în care notarul trebuie să finalizeze orice succesiune. Durata depinde de situația concretă: câți moștenitori există, dacă aceștia sunt cunoscuți și pot fi citați, dacă există testament, ce bunuri trebuie dovedite, dacă actele sunt complete și, mai ales, dacă există sau nu neînțelegeri. O succesiune simplă, în care moștenitorii sunt de acord și documentele sunt complete, poate fi soluționată mult mai repede decât una în care trebuie clarificate proprietăți, donații, testamente sau drepturile unor persoane aflate în străinătate. Mai important decât estimarea unui număr de zile este să fie înțelese cele două termene care produc frecvent confuzie: un an și doi ani.
Există un termen în care trebuie făcută succesiunea?
Trebuie făcută diferența între exercitarea dreptului de opțiune succesorală și momentul în care este finalizată procedura succesorală.
Codul civil prevede un termen de un an de la deschiderea moștenirii pentru exercitarea dreptului de opțiune succesorală. Acesta este termenul în care succesibilul trebuie să își exercite opțiunea în condițiile legii.
Nu trebuie însă trasă concluzia că, după împlinirea unui an de la deces, nu se mai poate face succesiunea. Legea notarilor reglementează inclusiv situații în care procedura succesorală continuă sau este suspendată după împlinirea acestui termen. Esențial este să se verifice dacă moștenirea a fost acceptată în termen și în ce modalitate.
Ce înseamnă acceptarea moștenirii?
Acceptarea unei moșteniri nu trebuie confundată cu obținerea certificatului de moștenitor. Problema care trebuie verificată este dacă persoana chemată la moștenire și-a exercitat opțiunea succesorală în termenul legal.
În funcție de împrejurări, acceptarea poate fi expresă sau poate rezulta din acte cărora legea le recunoaște semnificația unei acceptări tacite.
De aceea, într-o succesiune începută la câțiva ani după deces, întrebarea relevantă nu este numai dacă au trecut mai mult de 12 luni, ci și ce a făcut fiecare succesibil în perioada relevantă și dacă există dovezi privind acceptarea moștenirii. Codul civil reglementează și prezumția de renunțare în anumite condiții pentru succesibilul legal citat care nu acceptă moștenirea în termen.
Ce reprezintă termenul de 2 ani?
Acesta este un termen diferit și are importanță fiscală. Codul fiscal prevede că pentru transmiterea dreptului de proprietate și a dezmembrămintelor sale prin moștenire nu se datorează impozitul prevăzut de art. 111 alin. (1) dacă succesiunea este dezbătută și finalizată în 2 ani de la data decesului.
Dacă procedura succesorală nu este finalizată în acest interval, intervine impozitul de 1% prevăzut de Codul fiscal. Normele metodologice raportează acest regim fiscal la activul net imobiliar, potrivit regulilor aplicabile.
Așadar, un an reprezintă termenul de opțiune succesorală, iar doi ani reprezintă un termen relevant pentru regimul fiscal al transmisiunilor imobiliare prin moștenire. Cele două nu trebuie confundate.
Se mai poate face succesiunea după 2 ani?
Da. Depășirea celor doi ani nu înseamnă pierderea automată a posibilității de a dezbate succesiunea. Consecința importantă este fiscală, în condițiile art. 111 din Codul fiscal.
De exemplu, dacă o persoană a decedat în urmă cu cinci ani și succesiunea nu a fost finalizată, nu rezultă numai din trecerea timpului că notarul nu mai poate instrumenta procedura. Trebuie însă verificată situația opțiunii succesorale a fiecărei persoane și avute în vedere consecințele fiscale aplicabile bunurilor imobile.
Cât durează efectiv o succesiune la notar?
Nu există o durată standard valabilă pentru toate dosarele. Din acest motiv, afirmația potrivit căreia succesiunea durează în general 30–90 de zile nu trebuie prezentată ca termen legal sau ca durată garantată.
Durata depinde în principal de identificarea și citarea succesibililor, obținerea actelor de stare civilă, existența și verificarea testamentului, actele de proprietate, situația cadastrală și de carte funciară, stabilirea bunurilor și datoriilor succesiunii, existența donațiilor, situația soțului supraviețuitor, existența unor moștenitori în străinătate și eventualele neînțelegeri.
Atunci când există bunuri, s-a realizat acordul între moștenitori și au fost administrate probe suficiente, procedura poate ajunge la încheierea finală și eliberarea certificatului. De aceea, două succesiuni cu valori patrimoniale asemănătoare pot avea durate foarte diferite.
Cine poate deschide procedura succesorală?
Nu este necesar ca toți moștenitorii să meargă împreună la notar pentru ca dosarul să fie deschis. Cererea poate fi formulată de oricare dintre succesibili, de creditorii succesiunii sau ai succesibililor, precum și de o altă persoană care justifică un interes legitim, în condițiile legii.
În cererea de deschidere sunt indicate, între altele, datele defunctului, moștenitorii prezumtivi, bunurile cunoscute și pasivul succesoral. Un singur succesibil poate, așadar, pune procedura în mișcare.
Aceasta nu înseamnă însă că notarul poate finaliza succesiunea ignorând drepturile celorlalte persoane chemate la moștenire.
La ce notar se face succesiunea în 2026?
Regula competenței notariale a fost modificată prin Legea nr. 301/2024. În forma actuală a Legii nr. 36/1995, procedura succesorală notarială este de competența notarului public dintr-un birou situat în circumscripția teritorială a tribunalului în care defunctul și-a avut ultimul domiciliu.
Dacă există mai mulți notari în circumscripția tribunalului, legea stabilește competența primului notar sesizat, iar notarul verifică dacă procedura nu a fost deja deschisă la un alt notar competent.
Pentru o persoană care a avut ultimul domiciliu în județul Prahova, această modificare este relevantă practic atunci când se alege notarul care va instrumenta succesiunea.
Ce se întâmplă dacă moștenitorii nu se înțeleg?
Acesta este unul dintre motivele principale pentru care o succesiune se poate prelungi. Procedura notarială poate fi suspendată atunci când succesibilii își contestă reciproc calitatea, nu se înțeleg asupra bunurilor care formează masa succesorală sau nu se înțeleg asupra întinderii drepturilor lor.
În această situație, notarul consemnează aspectele contestate și părțile pot ajunge să soluționeze disputa pe cale judecătorească. De aici poate apărea o diferență majoră de durată între un dosar notarial fără conflict și un litigiu succesoral în instanță.
Succesiunea se mută automat în instanță dacă există un conflict?
Nu în sensul că notarul ar transforma dosarul notarial într-un proces. Dacă există neînțelegeri care nu pot fi soluționate în cadrul procedurii necontencioase, procedura notarială poate fi suspendată, iar problema litigioasă trebuie soluționată de instanță.
Persoana interesată poate, în condițiile legii, să sesizeze și direct instanța pentru dezbaterea succesiunii. După încetarea cauzei care a determinat suspendarea, dosarul succesoral notarial poate fi repus pe rol în condițiile legii.
Testamentul prelungește automat succesiunea?
Nu. Simpla existență a unui testament nu înseamnă automat că procedura va dura mai mult. Notarul trebuie însă să verifice testamentul și efectele acestuia în cadrul procedurii.
Dacă apar contestații privind valabilitatea testamentului sau sunt disputate drepturile succesorale, situația se poate complica și poate necesita soluționarea litigiului de către instanță. Problema nu este existența testamentului în sine, ci dacă acesta generează sau nu un conflict juridic.
Ce se întâmplă dacă un moștenitor locuiește în străinătate?
Faptul că unul dintre succesibili se află în străinătate nu împiedică, prin el însuși, dezbaterea succesiunii. În funcție de situație, participarea poate fi organizată prin reprezentare, pe baza unei procuri care îndeplinește condițiile necesare pentru actele ce urmează să fie efectuate.
Pot apărea însă întârzieri dacă trebuie obținute acte din străinătate, îndeplinite formalități privind documentele străine sau clarificată legea aplicabilă unei succesiuni cu elemente internaționale.
Lipsa actelor de proprietate poate bloca procedura?
Poate întârzia semnificativ dosarul. Bunurile care compun masa succesorală trebuie dovedite prin mijloacele de probă admise de lege.
Dacă familia nu găsește actul de proprietate, dacă imobilul nu are situația cadastrală clarificată sau dacă există neconcordanțe între acte, acestea trebuie rezolvate în măsura necesară procedurii.
Uneori problema nu este succesiunea propriu-zisă, ci situația juridică a bunului care se dorește inclus în moștenire.
Ce se întâmplă dacă defunctul era căsătorit?
În cazul bunurilor comune ale defunctului și ale soțului supraviețuitor trebuie clarificată mai întâi situația drepturilor asupra acelor bunuri. Legea notarilor conține reguli privind stabilirea drepturilor asupra bunurilor comune în cadrul procedurii succesorale.
Acest aspect poate prelungi dosarul dacă persoanele interesate nu sunt de acord asupra drepturilor care aparțineau defunctului și celor care aparțin soțului supraviețuitor. Nu trebuie presupus că întregul bun comun al soților intră automat în masa succesorală.
Datoriile defunctului pot întârzia succesiunea?
Da, în special atunci când existența sau întinderea pasivului succesoral trebuie clarificată. Cererea de deschidere a procedurii succesorale cuprinde și informații privind pasivul succesoral cunoscut.
Încheierea finală notarială cuprinde elemente privind masa succesorală, activul, pasivul și activul net. Existența unor datorii nu înseamnă automat că succesiunea nu poate fi făcută, dar poate necesita verificări suplimentare.
Ce acte sunt necesare pentru succesiune?
Lista exactă depinde de situația familiei și de bunurile existente. În mod obișnuit pot deveni necesare certificatul de deces, actele de stare civilă ale succesibililor, actele de identitate, actele de proprietate, testamentul dacă există, documentele privind bunurile și eventualele datorii, documentele fiscale și cadastrale necesare și alte înscrisuri cerute pentru dovedirea situației succesorale.
Pregătirea documentelor înainte de deschiderea efectivă a dosarului poate reduce întârzierile evitabile.
Se poate finaliza succesiunea înainte să treacă un an de la deces?
Da. Termenul de un an pentru opțiunea succesorală nu înseamnă că notarul trebuie să aștepte obligatoriu un an înainte de finalizarea procedurii.
În condițiile prevăzute de lege, procedura poate fi finalizată înainte de expirarea termenului de opțiune atunci când situația succesorală este clarificată și nu există alte persoane îndreptățite care trebuie avute în vedere. Ideea că trebuie așteptat întotdeauna un an pentru a face succesiunea este, așadar, greșită.
Ce se întâmplă dacă nimeni nu începe succesiunea?
Trecerea timpului nu rezolvă singură situația juridică. Dacă există bunuri imobile, depășirea termenului fiscal de doi ani poate produce consecința fiscală explicată anterior.
Nu este recomandabil ca succesiunea să fie amânată ani de zile doar pentru că moștenitorii nu intenționează momentan să vândă bunurile. Situația opțiunii succesorale și documentele privind patrimoniul pot deveni mai dificil de clarificat odată cu trecerea timpului.
Ce poate întârzia cel mai mult succesiunea?
Printre cauzele importante se numără imposibilitatea identificării sau citării unor succesibili, actele de stare civilă incomplete, lipsa actelor de proprietate, situația cadastrală neclară, bunurile insuficient documentate, un testament contestat, neînțelegerile privind calitatea de moștenitor sau cotele, disputele privind masa succesorală, donațiile anterioare, moștenitorii sau bunurile aflate în străinătate și existența unui proces.
Uneori o succesiune cu un patrimoniu valoros poate fi simplă, iar una cu un singur apartament poate deveni dificilă dacă drepturile succesorilor sunt contestate. Valoarea moștenirii nu determină singură durata procedurii.
Succesiunea și partajul sunt două etape diferite
O altă confuzie care poate crea impresia că succesiunea durează foarte mult este amestecarea succesiunii cu partajul. Certificatul de moștenitor poate stabili cine sunt moștenitorii și ce cote au, fără ca bunurile să fie neapărat împărțite material între aceștia.
Dacă ulterior moștenitorii doresc ca unul să primească apartamentul, altul terenul sau ca unul să primească imobilul și să plătească sultă celorlalți, discutăm despre partajul succesoral. Această procedură este distinctă și trebuie analizată separat.
Succesiunea în Ploiești și Prahova
Pentru o persoană care a avut ultimul domiciliu în Prahova, trebuie avută în vedere actuala regulă de competență notarială raportată la circumscripția Tribunalului Prahova.
Durata concretă nu depinde însă de faptul că succesiunea se desfășoară în Prahova, ci în principal de situația juridică și documentară a moștenirii. Un dosar în care moștenitorii sunt cunoscuți, documentele sunt complete și nu există dispute poate avansa mult mai repede decât unul în care trebuie soluționate conflicte privind testamentul, bunurile sau calitatea de moștenitor.
Concluzie
Nu există un răspuns universal de tipul «succesiunea durează 30 de zile» sau «succesiunea trebuie terminată într-un an». Pentru o evaluare corectă trebuie separate termenul de un an pentru exercitarea dreptului de opțiune succesorală, termenul de doi ani relevant pentru regimul fiscal al transmisiunilor imobiliare prin moștenire și durata efectivă a dosarului succesoral.
Durata efectivă depinde de acte, probe, numărul succesibililor și existența sau inexistența unor neînțelegeri. O procedură notarială necontencioasă poate fi finalizată relativ repede atunci când situația este clară. Dacă apar dispute care necesită intervenția instanței, durata poate crește considerabil.
“Un an privește opțiunea succesorală; doi ani au relevanță fiscală. Niciunul nu reprezintă o durată standard a dosarului notarial.”
