Când ambii soți au ajuns la concluzia că vor să divorțeze, apare firesc întrebarea: este nevoie de instanță sau divorțul poate fi făcut la notar? Răspunsul depinde de existența acordului, de situația copiilor minori și de problemele care trebuie soluționate.
Notar sau instanță?
Când ambii soți au ajuns la concluzia că vor să divorțeze, apare firesc întrebarea: este nevoie de instanță sau divorțul poate fi făcut la notar?
Răspunsul nu depinde numai de existența acordului asupra desfacerii căsătoriei. Contează dacă sunt copii minori, dacă părinții se înțeleg asupra situației acestora și dacă există alte probleme pe care numai instanța le poate soluționa.
De aceea, alegerea nu ar trebui făcută pornind doar de la ideea că una dintre proceduri ar fi mai simplă sau mai rapidă. Uneori notarul este o soluție potrivită. Alteori, chiar dacă ambii soți vor să divorțeze, este necesară intervenția instanței.
Când se poate face divorțul la notar?
Divorțul notarial presupune, înainte de toate, ca ambii soți să fie de acord cu desfacerea căsătoriei.
Nu este o procedură prin care unul dintre soți poate obține divorțul împotriva voinței celuilalt.
Dacă acordul există și sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, notarul public poate constata desfacerea căsătoriei și poate elibera certificatul de divorț.
Procedura nu presupune stabilirea culpei unuia dintre soți pentru destrămarea căsătoriei. Dacă soții doresc doar încetarea căsătoriei și îndeplinesc condițiile legale, acest aspect poate reprezenta unul dintre motivele pentru care procedura notarială este potrivită.
Se poate divorța la notar dacă există copii minori?
Da. Existența unui copil minor nu înseamnă, prin ea însăși, că părinții sunt obligați să divorțeze în instanță.
Este însă nevoie de mai mult decât acordul asupra divorțului. Părinții trebuie să se înțeleagă asupra aspectelor esențiale privind copilul: exercitarea autorității părintești, locuința acestuia, legăturile personale cu părintele cu care nu va locui în mod obișnuit și contribuția părinților la cheltuielile necesare creșterii și educării sale.
Acordul părinților nu este privit exclusiv ca o înțelegere între doi adulți. Soluțiile referitoare la copil trebuie să respecte interesul superior al acestuia.
Prin urmare, afirmația potrivit căreia dacă există copii divorțul se face obligatoriu la judecătorie nu este corectă.
Ce se întâmplă dacă părinții nu se înțeleg asupra copiilor?
Aici apare una dintre diferențele importante dintre notar și instanță.
Dacă ambii soți vor să divorțeze, dar nu se înțeleg, de exemplu, asupra locuinței copilului sau asupra modului în care vor fi păstrate legăturile personale cu celălalt părinte, notarul nu poate soluționa conflictul în locul lor.
Un asemenea dezacord trebuie soluționat de instanță. Judecătorul poate analiza situația familiei, probele și interesul copilului și poate stabili măsurile necesare chiar dacă părinții au poziții diferite.
Așadar, acordul asupra divorțului nu trebuie confundat cu acordul asupra tuturor efectelor divorțului.
Divorțul prin acord se poate face și în instanță?
Da. Faptul că soții sunt de acord să divorțeze nu îi obligă să aleagă notarul.
Divorțul prin acord poate fi pronunțat și de instanță, indiferent de durata căsătoriei și indiferent dacă există sau nu copii minori.
Această diferență este importantă pentru că, în practică, apare uneori impresia că divorțul prin acord înseamnă automat divorț notarial. Nu este așa.
Acordul este un temei al divorțului. Instanța și notarul reprezintă proceduri diferite prin care, dacă sunt îndeplinite condițiile legale, căsătoria poate fi desfăcută.
Când este necesară instanța?
Instanța devine necesară atunci când nu sunt îndeplinite condițiile divorțului prin acord sau când există probleme asupra cărora soții nu reușesc să ajungă la o înțelegere și care trebuie soluționate de un judecător.
Un exemplu evident este situația în care numai unul dintre soți dorește divorțul.
Dacă celălalt refuză, procedura notarială nu poate continua numai la solicitarea unuia dintre ei. Aceasta nu înseamnă însă că persoana respectivă nu poate divorța.
Codul civil permite divorțul și în alte situații decât acordul soților. Instanța poate analiza, în funcție de temeiul cererii, motivele care au dus la destrămarea relațiilor de familie și poate pronunța divorțul chiar dacă celălalt soț nu este de acord.
Ce se întâmplă dacă unul dintre soți se răzgândește la notar?
Consimțământul trebuie să existe nu doar la începutul procedurii, ci și la momentul la care aceasta este finalizată.
Dacă unul dintre soți nu mai dorește divorțul, notarul nu poate transforma procedura prin acord într-un divorț împotriva voinței acestuia.
Soțul care dorește în continuare desfacerea căsătoriei poate analiza dacă sunt îndeplinite condițiile pentru introducerea unei cereri de divorț în instanță.
Așadar, retragerea acordului nu înseamnă că divorțul devine imposibil. Înseamnă că trebuie analizat un alt temei și o altă procedură.
Ce înseamnă termenul de 30 de zile de la notar?
După înregistrarea cererii de divorț, se acordă un termen de reflecție de 30 de zile.
Scopul său este ca hotărârea soților să nu fie tratată ca o simplă formalitate luată într-un moment de tensiune.
La expirarea termenului se verifică dacă aceștia stăruie în cererea de divorț și dacă voința lor este liberă.
De aceea, expresia divorț imediat la notar nu descrie corect procedura legală. Există un termen care trebuie respectat.
Trebuie să se prezinte ambii soți la notar?
Cererea de divorț poate fi depusă la notar și prin mandatar, dacă acesta are procură autentică. Această posibilitate privește însă depunerea cererii.
La finalul termenului de reflecție, legea pornește de la prezentarea personală a soților pentru verificarea menținerii consimțământului lor liber și neviciat.
Distincția este importantă mai ales atunci când unul dintre soți locuiește sau lucrează în străinătate. Simplul fapt că o persoană se află în afara țării nu înseamnă automat că orice etapă a divorțului notarial poate fi parcursă prin procură.
Ce se întâmplă dacă unul dintre soți locuiește în străinătate?
Această situație trebuie analizată separat.
Trebuie văzut unde se află soții, unde au avut ultima locuință comună, dacă există copii, unde locuiesc aceștia și dacă sunt incidente norme privind competența internațională.
În unele cazuri, faptul că unul dintre soți este plecat din România nu împiedică divorțul. Dar nu este prudent să se pornească de la regula că o procură rezolvă automat întreaga procedură.
Pentru situațiile internaționale există suficiente particularități încât subiectul merită tratat separat.
La ce notar poate fi depusă cererea?
Soții nu pot alege orice notar din România fără legătură cu situația lor.
Competența teritorială este stabilită de lege prin raportare la locul încheierii căsătoriei sau la ultima locuință comună a soților.
Prin urmare, înainte de depunerea cererii trebuie verificată competența notarului ales.
Ce se întâmplă dacă notarul respinge cererea?
Există situații în care procedura nu poate fi finalizată și cererea este respinsă.
Soții se pot adresa instanței pentru desfacerea căsătoriei.
Aceasta este o diferență importantă între cele două proceduri: notarul verifică dacă sunt îndeplinite condițiile pentru divorțul pe cale notarială, dar nu poate prelua rolul instanței și soluționa un conflict dintre soți.
Dacă există un litigiu care trebuie tranșat, competența aparține instanței.
Când contează culpa pentru divorț?
Dacă soții aleg divorțul prin acord, nu este necesar să transforme procedura într-o dezbatere despre cine este responsabil pentru destrămarea căsătoriei.
Există însă situații în care unul dintre soți solicită instanței divorțul din cauza deteriorării grave a relațiilor de familie și invocă fapte imputabile celuilalt.
Într-un asemenea dosar, probele pot deveni importante, iar instanța este cea care analizează situația.
Divorțul notarial nu are rolul de a stabili cine a fost vinovat pentru eșecul căsătoriei.
Instanța stabilește întotdeauna culpa?
Nu. Există și divorț prin acord în instanță, situație în care discuția despre culpa unuia dintre soți nu reprezintă fundamentul desfacerii căsătoriei.
În plus, Codul civil reglementează și alte temeiuri ale divorțului, precum separarea în fapt pentru perioada prevăzută de lege sau situația în care starea de sănătate a unuia dintre soți face imposibilă continuarea căsătoriei.
Prin urmare, divorț în instanță nu înseamnă automat proces pentru stabilirea vinovăției.
Notar sau instanță? Diferențele principale
Dacă ambii soți sunt de acord, ambele căi pot fi posibile, în condițiile legii. Dacă există copii minori, notarul poate constata divorțul numai dacă există acordul cerut de lege asupra situației copiilor; instanța poate soluționa și conflictele dintre părinți.
Dacă unul dintre soți nu mai consimte la divorț, procedura notarială prin acord nu poate continua, în timp ce în instanță poate fi analizat un alt temei legal. Notarul nu stabilește culpa și nu administrează probe pentru tranșarea unui litigiu, în timp ce instanța poate face acest lucru atunci când cauza o impune.
La notar există termenul de reflecție de 30 de zile și procedura se finalizează prin certificat de divorț. În instanță, divorțul se finalizează prin hotărâre judecătorească. Partajul nu este obligatoriu odată cu divorțul în niciuna dintre variante.
Este divorțul la notar întotdeauna mai rapid?
Nu aș porni de la această regulă.
Procedura notarială are avantajul că nu presupune soluționarea unui litigiu contradictoriu între soți, dacă există acordul necesar. Dar legea prevede termenul de reflecție de 30 de zile și trebuie îndeplinite toate condițiile procedurii.
Durata unui divorț în instanță depinde, la rândul său, de natura dosarului. Un divorț prin acord nu trebuie comparat cu un proces în care există conflicte privind culpa, copiii și mai multe probe.
Din acest motiv, afirmația la notar durează X, iar în instanță durează Y poate fi înșelătoare dacă este prezentată ca regulă generală.
Este divorțul la notar întotdeauna mai ieftin?
Nici costul nu ar trebui să fie singurul criteriu după care este aleasă procedura.
Există taxe și costuri specifice fiecărei variante, iar situațiile concrete pot fi foarte diferite.
În ceea ce privește asistența juridică, onorariul avocatului se stabilește în funcție de particularitățile și complexitatea cazului, fără să existe un cost unic valabil pentru toate divorțurile.
Problema costurilor este tratată separat în articolul „Cât costă un divorț cu avocat în Ploiești și Prahova”.
Ce se întâmplă cu numele după divorț?
Regimul numelui după divorț a fost modificat în 2026, motiv pentru care informațiile mai vechi de pe internet trebuie privite cu atenție.
În forma actuală a Codului civil, fiecare soț are posibilitatea de a opta, în condițiile legii, în privința numelui pe care îl va purta după divorț.
Dacă nu își exprimă opțiunea, regula actuală este păstrarea numelui purtat în timpul căsătoriei. Această modificare este importantă mai ales pentru persoanele care pornesc de la informația mai veche potrivit căreia revenirea la numele anterior ar interveni ca regulă.
Ce se întâmplă cu bunurile după divorț?
Divorțul și partajul nu sunt același lucru. Faptul că se desface căsătoria nu înseamnă că foștii soți sunt obligați să împartă bunurile în același moment.
Pot exista situații în care divorțul este finalizat, iar apartamentul, casa, autoturismul sau alte bunuri comune sunt împărțite ulterior.
Dacă există acord, problema bunurilor poate fi rezolvată amiabil, în condițiile legii. Dacă nu există acord, partajul poate ajunge în instanță.
Pe blog există articole distincte dedicate partajului tocmai pentru că această procedură ridică probleme diferite de cele ale divorțului.
Trei situații care arată diferența mai clar
Soții sunt de acord și nu au copii minori: dacă sunt îndeplinite celelalte condiții legale, procedura notarială poate fi o variantă. Dar soții pot opta și pentru divorț prin acord în instanță.
Soții sunt de acord să divorțeze, dar nu se înțeleg unde va locui copilul: acordul privind desfacerea căsătoriei nu rezolvă conflictul referitor la copil. Dacă părinții nu pot ajunge la înțelegerea cerută pentru procedura notarială, problema trebuie soluționată de instanță, care va avea în vedere interesul superior al copilului.
Unul dintre soți dorește divorțul, celălalt refuză: notarul nu poate pronunța un divorț împotriva voinței unuia dintre soți. Persoana care dorește desfacerea căsătoriei trebuie să analizeze dacă există un temei pentru divorțul judiciar. Refuzul celuilalt soț nu înseamnă, prin el însuși, că divorțul este imposibil.
Cum alegi procedura potrivită?
Înainte de a decide între notar și instanță, sunt mai utile câteva întrebări decât comparația dintre durata sau costul celor două variante: ambii soți doresc divorțul? Există copii minori? Părinții sunt de acord asupra tuturor aspectelor esențiale privind copiii? Există un conflict pe care numai o instanță îl poate soluționa? Este importantă stabilirea culpei pentru destrămarea căsătoriei? Unul dintre soți locuiește în străinătate?
Răspunsurile la aceste întrebări conturează procedura care poate fi utilizată.
Divorț în Ploiești și Prahova
Pentru persoanele din Ploiești și Prahova, alegerea dintre procedura notarială și cea judiciară trebuie făcută în funcție de situația familiei, nu doar după criteriul rapidității.
Dacă există un acord complet și sunt îndeplinite cerințele legale, divorțul notarial poate evita un litigiu.
Dacă însă există neînțelegeri asupra copiilor, unul dintre soți nu consimte la divorț sau trebuie soluționate probleme care presupun intervenția unui judecător, procedura în instanță este cea care permite analizarea conflictului și pronunțarea unei soluții.
Concluzie
Nu există o variantă care să fie cea mai bună pentru toate divorțurile.
Divorțul la notar este o procedură bazată pe acord. Instanța poate soluționa atât divorțuri prin acord, cât și situații în care între soți există un conflict.
Existența copiilor minori nu exclude divorțul notarial, dar presupune îndeplinirea condițiilor speciale prevăzute de lege și existența acordului necesar privind situația copiilor.
Dacă acest acord nu există, dacă unul dintre soți se opune divorțului sau dacă trebuie stabilite aspecte pe care notarul nu le poate soluționa, intervenția instanței devine necesară.
De aceea, întrebarea corectă nu este neapărat «notar sau instanță – care este mai bun?», ci «care dintre aceste proceduri poate rezolva situația concretă a familiei mele?»
“Întrebarea corectă nu este care procedură este mai bună în general, ci care poate rezolva situația concretă a familiei.”
